Tea party

Emily's cupcakes a avut o initiativa foarte frumoasa pentru aceasta luna, si anume organizarea unui tea party. Ce poate fi mai frumos decat ceaiul de la ora cinci, servit cu veselie, impreuna cu 3-4 prietene, la o mica sueta? Datele problemei se pot adapta in functie de contextul fiecareia. Ceaiul poate deveni, fara mari pretentii, cafeaua sau cappuccino; cele 3-4 prietene pot fi sau nu imaginare; iar mica sueta se poate transforma intr-o meditatie profunda. Dar cu ce servim ceaiul? S-au scris zeci de carti pe tema asta (desi nu detin nici una pana in prezent), mii de posturi pe bloguri si siteuri de cuisine despre retete care mai de care mai apetisante si musai sa fie pe masa cu dulceturi si fineturi.

Incepem cu ceasca de ceai, evident. Cred ca de la sanul mamii am tras ceai, nu lapte, pentru ca de cand ma stiu, cu cana de ceai in brate am fost. Pentru el am bagat-o pe sormea in spital, oparind-o dupa o batalie apriga pentru cea mai frumoasa cana cu ceai. In fiecare dimineata era traditie: puneam ceainicul pe foc, cateva frunze de tei, lasam sa dea in clocot, strecuram, puneam zahar si beam. Cam asta a fost si primul preparat din cariera mea de bucataras. 

Mie imi plac ceaiurile naturale, din teii matusii mele in care ma cataram cand eram mica (si nu prea) si in care imi juleam genunchii (pentru a mia oara). Apoi, ador ceaiul de sunatoare sau menta (fara zahar), cand sunt bolnava face minuni. Pe locul trei se afla ceaiul de fructe de padure dupa care tot alerg in cautarea celui mai bun brand. Ba e prea acru, ba prea fad, ba prea intens, ba combinatii ciudate, uhh.... cu toate astea, nu exista data in care sa nu merg prin supermarket sau prin magazine cu specific si sa nu ma uit (si sa cumpar) o noua aparitie, poate poate, m-o nimeri si pe mine. 

Nu imi plac ceaiurile verzi, negre, de-te-miri-ce ierburi, or fi ele sanatoase dar imi par cam dubioase;)) cel putin organismul meu intoxicat de atata tei-sunatoare-ceai rosu, nu vrea si pace, sa incerce si altceva. Il las, nu imi bat capul cu experimente. L-am batut destul saptamana asta cu cautatul recuzitei pentru tea party. Am vazut cescute, ceainice, decoratiuni absolut superbe si desi suntem in plin sezon de reduceri, preturile acestora se incapatanau sa atinga cotele cele mai de sus ale absurditatii. Cu dezamagire, m-am bazat tot pe vechile mele achizitionari. Dar ce conteaza, noi sa ne simtim bine.

Ca veni vorba de simtit bine, hai sa intram in paine. La propriu. Am auzit ca tea party fara sandwich cu castraveti nu exista, asadar am purces in pregatirea acestuia. Am ramas impresionata de cum te trezeste din atipire (dupa atata ceai), aceasta datorita puterii usturoiului, ca doar stim ca, pe langa faptul ca alunga vampirii, alunga si boala. Si sigur va veti imbolnavi dupa atatea dulciuri cate urmeaza. Reteta o gasiti dand click pe poza de mai jos. 

V-am mai spus ca sunt total innebunita dupa fructe de mare? In luna de miere am mancat NUMAI creveti, calamari si alte 'oratanii' de genul marin. Asadar, petrecere fara fructe de mare nu se poate (in ograda mea), de aceea va propun aceasta chifla cu creveti. Este D-E-M-E-N-T-I-A-L-A si nu spun asta doar pentru ca suna cool si avangardist, ci pentru ca am avut o revelatie astazi cand am gustat pentru prima oara si mi s-au deschis noi orizonturi, deja vedeam acest rulou cum troneaza in vitrina bistro-ului meu imaginar. Toata savoarea o da sosul de unt cu vin si telina verde. Va rog sa nu ma credeti pe cuvant ci sa il incercati, dureaza mai putin de 7 minute sa il faceti si apoi astept felicitarile si comenzile (dupa caz). Click pe imagine pentru a da cu ochii de cea mai interesanta combinatie pe care ati vazut-o vreodata.

Ideea principala la un tea party nu e sa pleci acasa rostogolindu-te, ca dupa o nunta, ci sa gusti tot felul de delicatese, care mai de care mai impresionante gustativ si vizual. Ajungem deci in zona deserturilor, pentru care este recunoscut acest tip de petrecere. Am pregatit pentru voi bomboane de ciocolata cu crema de banane (si putin lichior pentru ca voie buna sa se mentina:-]). Recunosc ca mi-a dat batai de cap inca de la Craciun cand am pregatit prima oara aceasta reteta. Exagerat de delicioase, un hit al iernii, pentru care s-au batut mesenii din moment ce am pregatit doar 14 bucati (asa de proba). Cu indemanare, rabdare (si viteza in acelasi timp), dioptrii bune pentru citit pana la capat reteta si ingrediente de cea mai buna calitate, nu aveti cum sa dati gres. Sunt foarte, foarte gustoase, va pot spune asta cele cateva persoane care au apucat sa se delecteze cu ele.

Si pentru ca tea party fara briose nu am vazut, am dat peste aceasta reteta minunata, fara de care nu m-as fi putut juca cu focul. Oh, cat am cautat o torta de bucatarie, apoi un butoias cu gaz, pentru ca in final sa caramelizez bezeaua, asa cum vazusem in seria Top Chef. Sa ma fi vazut cu pistolul in brate, alergand dupa cele mai bune unghiuri ale brioselor pentru a le innegri de ciuda. N-au avut scapare dar au iesit mai frumoase ca miresele in straie de sarbatoare. Le-am pus fustite colorate in doua straturi pentru un plus de volum (coafate erau deja) si le-am scos la promenada. Le puteti admira mai jos.

Cum orice lucru bun are si-un sfarsit, tocmai pentru a-l aprecia si mai mult, inchei acest tea party intr-o nota la fel de pozitiva precum au fost cele doua ore de sueta: live, laugh, love - Laugh as much as you breath and love as long as you live.